Întârziere organizată

Am ajuns la 8,30 la singura secție din Birmingham iar în fața noastră erau max. 200 persoane. Sunt doar două tablete și 4 standuri de votare. Toți cei care votau erau trimiși înapoi afară prin același loc prin care intrau. Din cauza claustrofobiei nu am putut să aștept înăuntru mai mult de 1 oră deși mai aveam mult de stat(la ora 13,30 abia am intrat în clădire, de acolo urmând să mai așteptăm vreo două ore). Era foarte cald iar când unul dintre organizatori a fost întrebat de ce nu îndrumă oamenii pe ieșirea nefolosită (a se nota că intrarea și scările pe care stătea toată lumea erau folosite inclusiv de cei care veneau la acea biserică grecească și sigur nici ei nu au fost fericiți să își țină slujba religioasă în condițiile astea) au dat din umeri libidinos. Am întrebat în continuare “Sunteți conștienți că în ritmul ăsta cei de afară nu vor ajunge să voteze?”. Ni s-a răspuns cu un “absolut!” Urmat de ceva scuză. Oamenii ieșeau zicând că atunci când ei au votat erau doar 2 ștampile folosite. Când am plecat învinși de la secție coada era de mai mult de 1km iși sunt sigură că majoritatea oamenilor de acolo nu vor apuca să voteze! Acum suntem În Leicester, coada e tot lungă, se mișcă din 20 în 20 de minute iar speranțele că vom ajunge sunt mici. În schimb înauntru pare mult mai aerisit decât pericolul de dezastru ce era în cladirea din Birmingham cu atâtia oameni la un loc.