Am asteptat 7 ore si mi s-a furat dreptul de a vota

Am drept de vot de 14 ani. Am votat in toate alegerile - inclusiv in ultimii 6 ani, de cand locuiesc in UK. Ma asteptam sa dureze o ora, doua, poate trei. Insa duminica, pe 26 mai, cand mai toate tarile membre UE au organizat alegeri europarlamentare fara probleme logistice, eu am stat la coada la vot 7 ore, in Birmingham. Am ajuns la ora 2 pm si am realizat ca nu are cum sa se termine intr-o ora asteptarea. La inceput, coada se misca intr-un ritm decent, cam in acelasi ritm cu oamenii care mai veneau sa se aseze la coada. Dupa vreo ora, au ajuns politistii locali si au format un perimetru pentru a nu mai intra masini pe strazile alaturate sectiei de votare. Apoi politistii se plimbau pe langa multimea de romani, transmitandu-ne un mesaj din partea organizatorilor - avusesera doar 700-800 de buletine de votare si se termina in curand, asa ca ar trebui sa plecam acasa. Multi oameni au plecat. Am facut o cerere la Presedintele sectiei pentru a suplimenta buletinele de vot pe care au semnat-o in jur de 150 de oameni. In tot acest timp, coada avansa destul de incet, mai aveam cam jumatate si era deja ora 5 pm. De atunci a inceput coada sa se miste din ce in ce mai incet. Lumea care iesea de la vot ne spunea ca sunt doar 2 sau 3 stampile, ca au doua tablete dar una nu are baterie, ca e o camaruta unde nu incap prea multi oameni si traficul e dificil si anevoios. Oamenii de la coada au inceput sa caute solutii - haideti sa completam toti declaratiile dinainte ca sa fim pregatiti inauntru, sa stam mai putin, cineva a impartit formulare celor care nu aveau. Unii oameni aduceau biscuiti si apa pentru cei care stateau la coada. Noi, cei ce ne luam in serios democratia, incercam sa fim calmi. Spre final, au inceput scandarile - "Vrem sa votam", "Rusine" - insa eram in continuare calmi, amabili cu cei din jur. Cativa politisti cu care am vorbit au spus ca e incredibil cum inca avem zambetul pe buze si ca suntem atat de calmi. La ora 9 pm, cand s-au inchis urnele, mai erau cateva sute de oameni in fata mea care nu au apucat sa voteze. Ne-am indemnat unii pe altii sa facem plangeri, sa vorbim cu reprezentantii nostri si sa cerem o solutie. Apoi am plecat toti, tristi, mahniti, cu mainile in buzunar, cu capetele plecate si mai saraci cu un gram de democratie.

Este coplesitor gandul ca traiesc intr-o dictatura, chiar si de la distanta. Situatia de duminica nu a fost izolata. PSD, partidul de la putere, foloseste asta ca tactica.

Vreau dreptate.